Negoțul în București acum 100 de ani

Acum 100 de ani Bucureștiul era un mare iarmaroc. Aproape orice se vindea și se cumpără pe stradă, la intersecții.

Negustorii ambulanți erau la tot pasul. Vindeau: fructe, nuga, cârnați calzi, înghețată, ziare, covrigi (la Arcul de Triumf), petrol lampant, castane prăjite, floricele de porumb, iaurt, chifle și cornuri (vânzătorii poartă coșurile pe creștete), vase și ustensile din tablă, păsări, bere, semințe de dovleac, țesături (țărancă din Câmpulung, pe Splaiul Dâmboviței).

Târgul de vite sau Oborul se afla în zona Batiștei în vecinătatea „scaunelor măcelarilor”, pe unde sunt astăzi străzile Dianei și Nicolae Filipescu.

Oborul va fi cunoscut ca loc de comercializare a vitelor și furajelor începând cu anul 1786 când prin zapis domnesc Voda Mavrogheni va statornici Târgul de Afară, pe locul unde se găsesc azi Piața și Halele Obor. Mutarea Târgului de vite cât mai departe de oraș se făcea pentru a proteja sănătatea populației. Mai mult, la începutul secolului XIX aflăm un înscris al „Dregătoriei comunei Bucuresci”, care stabilește că sacrificarea animalelor să fie făcută numai în anotimpurile reci (octombrie-aprilie).

„Cand vine vara, animalele se taie doar în Afara orașului, de frica bolilor”.

Drumul care va lega centrul orașului, situat în jurul bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, și locul unde se făceau tranzacțile cu animale pentru sacrificare va purta numele de Ulița Târgului de Afară. Ulița, care ulterior se va numi Calea Moșilor, se va muta tot mai des spre margine pe măsură ce orașul se va dezvolta. Importanța pe care administrația o acordă acestei artere de legatură este întărită de decizia ca Ulița să fie pavată cu barne din lemn.

Târgul de Afară se dezvolta tot mai mult, ba chiar avea și alte întrebuințări, de comercializare și desfacere a unor mărfuri utile pentru cetățeni. Astfel, locul unde se ținea Târgul era, tot mai mult, împins spre alte zone, cât mai îndepărtate de oraș. La începutul secolului XIX, Târgul de Afară se afla în zona bisericii Olari. Era o etapă intermediară până la mutarea sa definitivă pe locul Oborului de azi.

Cronicarii notează faptul că Ulița Târgului de Afara a fost aleasă experimental, în anii 1824-1825, pentru pietruire cu bolovani de râu și, apoi, cu piatră șlefuită. Experimentul avea si o ratiune mai aparte: drumul ducea la Palatul din Tei, pentru ca era „cea mai scurta cale de ajuns acasa a domnitorului Grigore Ghica”.

„Septembrie 1925, consemnează o cronica a vremii, s-au savarsit de lucru podul de piatra al Targului de Afara, adica de la Poarta de Sus a Curtii Vechi pana Afara din Bucuresti, unde se fac Mosii (zona Olari, in acea vreme)”.

În 1830, după războiul ruso-turc si Pacea de la Adrianopole, generalul rus Kiseleff  prin Regulament său Organic, stabilește șase piețe în interiorul orașului, în tot atâtea mahalale ale Bucureștilor (Mahala in limba turca inseamna o parte din oraș, o unitate administrativă). Cu timpul ea capătă conotații peiorative care se depărtează de esența termenului de împărțire administrativă.

Mahalaua Târgului de Afară va fi Mahalaua Moșilor.

Mahalaua Moșilor, intră în tradiția târgurilor și a locurilor de desfacere a unor mărfuri artizanale fiind, în acelasi timp, loc de distractie, de iesire în aer liber la un mic și o bere… Despre acest târg s-a scris că s-a născut drept urmare a unei bătălii din 1632, pe timpul lui Matei Basarab, bătălie care a avut loc unde azi este Oborul. Voievodul abia înscăunat a fost atacat de Radu Ilieș, fiul lui Alexandru Voda Ilies care, venit din Moldova cu oaste de turci, tătari și moldoveni, voia să-i ia tronul lui Basarab Voda.

Bătălia a durat două zile și s-a soldat cu morți de ambele părți. Voievodul a hotărât că în fiecare an să se faca slujbe și pomeniri pe locul bătăliei „din apropierea Târgului de Afară”.

Cu timpul „Targul Mosilor, mai ales in prima jumatate a secolului XX, a devenit un adevarat centru de comert si „un club popular” de distractii pentru bucurestean. Targul, care se desfasura in preajma Inaltarii Domnului, la 40 de zile dupa Paste, pastrand inca obiceiul initial de slujba de pomenire si parastas, era organizat sub patronajul Regelui Carol I, si avea un protocol in care erau incluse primirea cu paine si sare de catre primarul Capitalei a regelui si a familiei regale si contemplarea, dintr-un chiosc special amenajat, impodobit cu ghirlande de frunze de stejar, a Targului in joia Mosilor, cand era de fapt toiul Mosilor, toiul balciului…”

Constantin Bacalbașa redă conversațiile pe care le avea regele cu meșteșugari populari care își expuneau marfa și cu negustorii care aveau prăvălii deschise în targ.

Târgul Moșilor avea „forma unor semicercuri, taiate de mai multe linii drepte” unde erau stradutele in care forfotea lumea, „ca la Mosi”. Erau: umbrare pline cu jucarii, bijuterii false, ceramica, bratari, maruntisuri, panorame, roata norocului, carciumi, corturi cu calusei, circuri, restaurante, fotografi la minut, berarii, dulapuri, prajini de incercarea puterii, olari, rogojineri, lingurari, albieri, vanzatori de cruci de piatra si de lemn, tuicari (cei ce vindeau tuica preparata in casa), vanzatori de strachini, de cosuri, de oale, de butii pentru vin etc. intr-un cuvant, balci mare! Circulatia cu tramvaiul cu cai si mai ales cu „Imperiala” (o platforma descoperita asezata deasupra vagonului) era deliciul bucuresteanului, care putea imparti bezele si flori, bucurandu-se de vizita la Mosi.

În 1924, Târgul Moșilor se modernizează încercând să depășească stadiul primar și se transformă la inițiativa Primarului Capitalei în expoziție anuală. Un târg de mostre după modelul celor din apusul Europei. O societate din Viena „Luna Park” a adus în Târgul Moșilor montagne russe, troleibusul (un fel de tramvaie mici electrice conduse de doritori), Zidul Morții pentru motocicliști.

Paralel a rămas și bâlciul tradițional, cu lanțuri, cu roata norocului, si altele. Ușor, ușor, țăranii nu mai manifestă atracție pentru Târgul Moșilor, nu mai găseau farmecul de altădată. Însă, veselia din Târg și resturantele și berăriile, mai pastrează amprenta de altădată a bâlciului tradițional. Aici cânta cu mare succes Maria Tănase:„ La Moși, cu Maria lui Tănase” sau Gică Petrescu care lansa”Du-mă acasă măi tramvai…”.

Calea Moșilor, vechea Uliță a Târgului de Afară nu mai păstrează decat urme vagi ale celei mai populare si mai cunoscute artere comerciale a Bucurestilor. Treptat au dispărut prăvăliile și cârciumile, simigeriile și iaurgeriile de pe Calea Moșilor. Casele cu un etaj, case ale unor mari negustori, cu grădină și chiosc înconjurat de flori au dispărut și ele sub lama buldozerului. Au mai rămas doar câteva străzi; Făinari, Episcopul Radu (fosta stradă Birjarilor), Calusei, Vaselor. Acestea mai păstrează urme timide ale unor locuri care aduceau parfum de veselie și bunăstare în Bucureștii de odinioară.

În prezent românii fac negoț pe Lajumate.ro unde vând și cumpără produse. Aici găsești peste 1 milion de oferte cu tot ce ai nevoie!

***România la 100 de ani de la Marea Unire

Lajumate.ro lansează  campania România la 100 de ani de la Marea Unire, pentru a marca Centenarul Marii Uniri, eveniment istoric care a dus la construirea României de astăzi.

Prin această campanie, Lajumate.ro își propune să aducă în casele românilor informații interesante despre România secolului trecut și despre schimbările prin care a trecut poporul român din 1918 până în prezent.

Vizitează blogul Lajumate.ro pentru a fi la curent cu cele mai noi articole, iar dacă vrei să vinzi sau să cumperi diferite produse, pe Lajumate.ro găsești aproape 1 milion de anunțuri , dar și o categorie cu obiecte de colecție si antichități ce cuprinde peste 12.000 de oferte.

Căutări Lajumate.ro: pantofi dama piele, rochie, sandale, combinezon, scaun de masa, premergator, sterilizator, afaceri la cheie, servicii funerare, pisici, caini, seminte, pesti, john deere, tractor japonez, husky, chow chow, bull terrier, dog german, dog argentinian, terrier, caniche, basset hound